PROVINCIA DACIA
Datare
O diplomă militară romană (CIL 16, 00068), descoperită la Porolissum (azi Moigrad - jud. Sălaj), atestă la data de 11 august 106, încheierea celui de-al doilea război dacic și constituirea provinciei.
Întinderea
La sfârșitul războiului, Traian a mai rămas în provincie aproape un an pentru organizarea noului teritoriu încorporat în cadrul Imperiului Roman. În cadrul acestei organizări au loc și numeroase măsurători topografice și recensăminte. Unele date referitoare la aceste acțiuni au rămas consemnate, lăsându-ne mărturie faptul că perimetrul inițial al provinciei era de aproximativ un milion de pași, lungime egală cu 1480km, adică o suprafață de aproximativ 240kmp. În această suprafață sunt incluse actualele regiuni, Oltenia, Banat și Transilvania intracarpatică. Hotarele pot fi stabilite pe baza izvoarelor itorice și a descoperiririlor arheologice, care atetă prezența populației romane pe teritoriul dacic și mai ales a castrelor de frontieră. Traseul frontalier poate fi considerat în linii mari următorul: pornind de la vărsarea Tisei în Dunăre, spre nord până la confluența cu Mureșul, apoi pe cursul acestui râu până în dreptul castrului de la Micia, de aici spre nord, paralel cu vârfurile Munților Apuseni, se înconjoară întreaga zonă auriferă, Brad-Abrud-Roșia Montană, traseul se continuă pe linia Bologa-Porolissum, de la acest mare mare centru conturul se îndreaptă spre nord-est până în punctul Tihău, de unde e continuă mai departe spre est pe cursul Someșului, până la castrul Ilișua, apoi spre sud-est pe coama interioară a Carpaților Răsăriteni, zonă marcată cu mai multe castre, de la Olteni, hotarul se îndreaptă spre nord-est până la antica Angustia, castru care închidea pasul Oituz, iar din pasul Turnu-Roșu, urmându-se cursul Oltului până la vărsrea acestuia în Dunăre.
Guvernarea
Din păcate legea de constituire a provinciei nu ni s-a păstrat dar izvoarele istorice, ne oferă o largă paletă de date referitoare la organizarea Daciei romane.
Din puncte de vedere al guvernării, Dacia traiană a fost asimilată provinciilor romne de rang imperial, ceea ce înseamnă că provincia era condusă în numele împăratului de către un guvernator de rang senatorial (rang stabilit de numărul trupelor dislocate pentru apărarea provinciei, rang ce putea fi consular sau chiar praetorian), ce purta titlul oficial de
legatus Augusti pro praetore. Mandatul de guvernator se desfășura pe o perioadă de la trei la cinci ani, mai târziu fiind redusă la maximum doi ani.
Organigrama conducerii conținea pe treapta imediat inferioară,
procuratores Augusti, persoane recrutate din ordinul ecvestru, ei îndeplinind ocazional pe lângă sarcini administrative și funcții de conducere militară, dar limitate la unități auxiliare.
De menționat mai sunt funcțiile de conducere militară efectivă.
Aparatul birocratic, era relativ mic, acesta fiind ocupat de o mulțime de persoane de diferite categorii sociale, printre ei numărându-se chiar liberți și sclavi.
Capitala
În perioada cuprinsă între anii 108-110 are loc construcția noului oraș Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica, care devine capitala noii provincii. Brazda de hotar este trasată de însuși guvernatorul Decimus Terentius Scaurianus. Încă de la fondare, orașul primește rangul de colonie, beneficiind de dreptul italic (
ius italicum) și devine sediul guvernatorului și al întregului aparat administrativ, fiscal și religios al provinciei.
PRIMA REORGANIZARE
Datare
În perioada 117/118 au loc puternice mișcări ale dacilor din provincie, coroborate cu cele ale dacilor liberi, sarmaților roxolani și sarmaților iazygi. Ca urmare, Q.Marcius Turbo este trimis în Dacia pentru a restabili situația. După liniștirea situației și plecarea lui Turbo, are loc, probabil în anul 119 prima reorganizare a provinciei Dacia.
O inscripție onorifică, datată în 117/118, menționează pentru prima oară numele de Sarmizegetusa pentru capitala provinciei Dacia.
În 29 iunie 120 este menționat pentru prima oară un guvernator al Daciei Superior, într-o diplomă militară. Prima mențiune epigrafică a Daciei Inferior este localizată temporal în 129.
Structura teritorială
Provincia Dacia unitară, este împărțită în două unități teritorial-administrative, după cum urmează: Transilvania și Banatul sunt incluse în provincia
Dacia Superior, iar Oltenia în
Dacia Inferior
Guvernarea
Dacia Superior este guvernată în numele împăratului de către un
legatus Augusti pro praetore, iar Dacia Inferior avea la conducere un
procurator Augusti de rang ecvestru.
Singura legiune care rămâne în provincii este legiunea a XIII-a Gemina care își avea sediul în capitala prpvinciei Dacia Superior.
Capitala
Dacia Superior își avea capitala la Apulum, devenit unul din cele mai puternice orașe din Dacia romană, din cauza controlului zonei aurifere.
Dacia Inferior avea stabilit sediul central al aparatului administrativ la Romula.
A DOUA REOGANIZARE
Datare
Între anii 132-133 are loc o vizită în Dacia a împăratului Hadrian. De acest eveniment este legată ipotetic cea de-a doua organizare a provinciei Dacia.
La data de 2 iulie 133 are loc prima mențiune a noii provincii Dacia Porolissensis. În 8 iulie 158 este datată ultima mențiunea epigrafică cunoscută a Daciei Superior.
Structura teritorială
Dacia romană este împărțită de la această organizare în trei unități teritorial-administrative, după cum urmează: Dacia Inferior, Dacia Superior și Dacia Porolissensis care conținea acum partea septentrională a Transilvaniei, bucată desprinsă din anterioara Dacia Superior.
Guvernarea
Dacia Superior rămâne la conducere cu un
legatus Augusti pro pratore. Dacia Inferior și Dacia Porolissensis aveau la conducere câte un
procurator Augusti de rang ecvestru.
La data de 2 iulie 133, guvernatorul Daciei Porolissensis era Flavius Italicus. Odată cu atacul dacilor liberi din 156-157 este menționat legatul Daciei Superior, M.Statius Priscus. Reclădirea amfiteatrului de piatră de la Porolissum, în 157, aduce și mențiunea procuratorului Daciei Porolissensis, Tiberius Claudius Quintilianus.
Capitala
Dacia Superior și Dacia Inferior își păstrează capitalele la Apulum respectiv Romula, cât despre noua provincie Dacia Porolissensis, așa cum îi spne și numele, capitala a fost stabilită la Porolissum.
A TREIA REORGANIZARE
Datare
A treia și ultima reorganizare a Provinciei Dacia are loc probabil ca urmare a devastatorului atac al costobocilor din anul 167. Așadar această reorganizare poate fi situată temporal în perioada 167-169.
În anul 271, împăratul Aurelian, dispune abandonarea provinciei. Legiuea a XIII-a Gemina este mutată la Ratiaria, iar a V-a Macedonica la Oescus. Administrația, negustorimea și marii proprietari de pământ se retrag la sud de Dunăre.
Structura teritorială
Structura administrativ-teritorială raămâne practic neschimbată, singura diferență față de regimul anterior fiind denumirea provinciilor: Dacia Superior își schimbă numele în Dacia Apulensis, Dacia Inferior în Dacia Malvensis, iar Dacia Porolissensis își păstrează numele neschimbat.
Guvernarea
Probabil ca urmare a gravelor probleme generate de costoboci, guvernarea celor trei provincii este dată unei singure persoane care purta denumirea de
legatus Augusti pro prateore trium Daciarum.
Primul guvernator al celor trei provincii dacice este M.Claudius Fronto care guvernează până în 170 când cade într-o luptă împotriva costobocilor.
În 222-223 este atestată adunarea provincială a Daciei la Sarmizegetusa și care purta numele de
cocnilium trium Daciarum
În 246, împăratul Filip Arabul acordă Daciei dreptul de a bate monedă proprie, monezi pe care apare inscripția
Provincia Dacia. Aceste emisii monetare au loc în perioada iulie-august 246. Emisiunile monetare ale provinciei încetează în anul 256.
Începând din anul 257, nu se mai cunoaște nici un guvernator și nici un procurator al nici uneia dintre cele trei provincii Dacice.
Legiunea a XIII-a Gemina își păstrează sediul la Apulum, iar legiunea a V-a Macedonica este adusă în Dacia având sediul central stabilit la Potaissa.
Capitala
Capitalele provinciilor se păstrează la Apulum, Romula și Porolissum pentru Dacia Superior, Dacia Inferior și respectiv Dacia Porolissensis, cu Sarmizegetusa ca găzduitoare a adunării provinciale. Sarmizegetusa, care primește statutul de metropolis.
În jurul anului 230 este datată o inscripție care menționează enigmaticul oraș Malva, identificat ipotetic cu Romula.
PROVINCIILE SUD-DUNĂRENE
Cetățenii romani din fosta provincie Dacia se retrag într-un teritoriu la sud de Dunăre care este organizat din punct de vedere teritorial și administrativ prima oară într-o singură provincie care poartă numele de
Dacia Aureliana, iar mai apoi din anul 395 în două provincii care primesc numele de
Dacia Ripensis (cu capitala la Ratiaria) și
Dacia Mediterranea (cu capitala la Serdica).
În fosta provincie Dacia de la nordul dunării, populația romană rămasă pe loc, localnicii daci și dacii liberi reîntorși în teritoriile libere se organizează în obști sătești (comuna vicinală).
Lista guvernatorilor
Provincia Dacia
Iulius Sabinus (106-107/109)
Decimus Terentius Scaurianus (109?-110?)
Caius Avidius Nigrinus (110/112-115?)
Caius Iulius Quadratus Bassus (117)
Quintus Marcius Turbo (117-119)
Dacia Apulensis
C. Aurelius Atilianus
C. Sempronius Urbanus
Ti. Claudius Xenophon (127-132)
Herennius Gemellinus
L. Octavius Felix
T. Cornasidius Sabinus
Dacia Superior
Cneius Minicius Faustinus Sextus Iulius Severus (119/120 - 127)
Egnatius (127-132)
Cneius Papirius Aelianus Aemilius Tuscillus (132-135)
Caius Iulius Bassus (135-139)
Lucius Annius Fabianus (139-141/142)
Quintus Mustius Priscus (141/142-144)
P. Orfidius Senecio (144/146?-146/148)
Caius Curtius Poll. Iustus (148-150/151)
Marcus Sedatius Severianus Iulius Aurelius Metilius (150/151-153)
L. Iulius Proculus (153-156)
Marcus Statius Cl. Priscus Licinius Italicus (156/157-158)
Publius Furius Saturninus (159 & 161/162)
Titus Calpurnius Proculus Cornelianus (161/162-164?)
Titus Iulius Flaccinus (164?-168?)
Titus Desticius Severus - procurator financiar DS
Quintus Calpurnius Caedicianus
Calpurnius Iulianus
Dacia Inferior
Plautius Caesianus
Titus Flavius Priscus Gallonius Fronto Quintus Marcius Turbo
Dacia Porolissensis
Flavius Italicus
Marcus Macrinus Vindex
Tiberius Claudius Quintilianus
Lucius Sempronius Ingenuus
Publius Cominius Clemens
Marcus Valerius Maximianus
Aelius Constans
C. Valerius Cattulinus
P. Aelius Sempronius Lycinus
M. Cocceius Genialis
Ulpius Victor
Dacia Malvensis
Marcus M. Avitus Catonius Vindex
Trium Daciarum
Marcus Claudius Fronto (168-170)
Sextus Claudius Clemens (170-172?)
Lucius Aemilius Carus (173-175?)
C. Arrius Antoninus (175?-177)
P. Helvius Pertinax (177-180?)
C. Vettius Sabinianus Iulius Hospes (180-182?)
C. Pescennius Niger (182?-183/184?)
L. Vespronius Candidus (183/184-185/186)
C. C.? Hasta (185?-190?)
Q. Aurelius Polus Terentianus (192?-194/194)
P. Septimius Geta (194/195-197?)
P. Mevius Surus (198?-199?)
C. Iulius Maximinus (208-210?)
L. Octavianus Iulianus (200-202/203)
L. Pomponius Liberalis (202/203-205?)
T. Claudius Gallus (205/206?-207)
Postumus (211?-213?)
L. Marius Perpetuus (212/213-215?)
Marcius Claudius Agrippa (217-218)
Ti. Iulius Pollenius Auspex (222/225)
Iasdus Domitianus (?-235)
M. Cuspidius Flaminus Severus (235?-236?)
Q. Iulius Licinianus (237?-238)
D. Simonius Proculus Iulianus (241?-243?)
P. Aelius Gemellus
C. Iulius Septimius Castinus
Publius Furius Saturninus
Locație necunoscută
Titus Flavius Constans
BIBLIOGRAFIE:
1. MOȚU Iancu - DACIA PROVINCIA AUGUSTI
1. CRIȘAN Ioan Horațiu - BUREBISTA ȘI EPOCA SA
2. BERINDE Aurel - GENEZA ROMANITĂȚII RĂSĂRITENE
3. MATEI C. Horia - ISTORIA ROMÂNIEI ÎN DATE
4. *** - ISTORIA MILITARĂ A POPORULUI ROMÂN
;})
