| REGI - ÎNAINTE DE BUREBISTA |
ZAMOLXE - înainte de sec. VI îen (dată cu argumente dar neconfirmată), om cu capacități deosebite, acumulează cunoștinte deosebite, care îl promovează în funcția de preot al celui mai venerat zeu al dacilor acelor timpuri, mai apoi vicerege, apoi devine rege, în sfârșit datorită capacităților excepționale va fi zeificat (mai exact daimon, altfel spus, erou civilizator sau un supraom). Herodot ne atestă existența lui, aflată din poveștile unor pontici. Acesta ne povestește legenda regelui Zamolxis, care ar fi fost sclavul lui Pythagoras, după dobândirea libertății revenind în patria sa de origine, Dacia. Dar în încheiere, Herodot ne împărtășește opinia sa personală, care îl plasează pe Zamolxis cu mult înaintea lui Pythagoras.
SARMIS - sec. IV îen, rege a cărui existență este presupusă datorită unor descoperiri monetare și a asemănării de nume cu capitala statului dac, Sarmizegetusa. Monezile atestă un "SARMIS BASILEUS". Acestea sunt în număr de 5. Una de argint cu mențiunea textuală și un mistreț cu o săgeată în gură menționată de Zamosius, Troester și Soterius. Una de aur descoperită la Turda în 1826, pe care apare mențiunea textuală și poarta unei cetăți. O altă monedă de aur descoperită la Turda în 1826 cu mențiunea textuală, un personaj cu două fețe și o țestoasă. O monedă de aur descoperită la Grădiștea Muncelului, aflată în 1848 în colecția contelui Eszterhazy din Viena, J.F.Neigebaur o prezintă la un simpozion de la Institutul Arheologic din Roma la data de 4 februarie 1848, moneda conține mențiunea textuală și o țestoasă. O monedă de aur cu mențiunea textuală și reprezentarea unei figuri umane, unui măgar și a unui templu în care arde un foc. O monedă de argint cu mențiunea textuală, o figură umană cu două fețe și o țestoasă.. J.F.Neigebaur și Huszti Andras îl consideră pe Sarmis regele get care se opune lui Alexandru Macedon în expediția sa la nord de Dunăre.
|
| Monezi de aur descoperite la Turda
|
CHARNABON - sec 5 îen, menționat de către marele tragedian grec Sofocle, într-un pasaj din Triptolem: "și Charnabon care în timpurile de față domnește peste geți".
REX HISTRIANORUM - în a doua jumătate a sec. al IV-lea î.e.n., în anul 339 î.e.n. este cunoscută invazia spre sud, în Dobrogea, ori poate și în Câmpia Munteniei, a "regelui" Atheas, conducătorul uniunii de triburi scite. El întâlnește puternica rezistență a unui "rex Histrianorum", șeful unei uniuni tribale a geților dunăreni (de la Istru). Evenimentele au fost amănunțit relatate de istoricul Pompeius Trogus. Regele get, însă, moare din cauze nemenționate lăsând lui Atheas calea deschisă spre Filip al II-lea, după cum ne spune Arrian.
MOSKON - în 335 îen se află în fruntea unei uniuni de triburi din Câmpia Dunării care se va opune lui Alexandru Macedon. Numele acestui basileu apare pe monede descoperite în regatul său.
DROMICHAITES - sfârșitul sec. al IV-lea și începutul sec. al III-lea î.e.n. marchează, în Câmpia Munteniei, formarea unei mari uniuni tribale geto-dace condusă de Dromichaites. Este posibil să-și fi întins puterea și pe malul drept dobrogean al Dunării, teritoriu pe care Lysimach, ajuns rege al Traciei, l-a ocupat. Urmarea acestei acțiuni a fost declanșarea unui conflict cu regele get. În 300 îen geto-dacii sub conducerea lui Dromichaites țin piept lui Lysimach (urmașul lui Alexandru Macedon din 306 îen). Dromichaites într-o primă luptă îl ia prizonier pe Agatocle fiul lui Lisimah dar îi dă drumul în 292 î.e.n. crezând că astfel va câștiga bunăvoința regelui Lysimach și totodată și teritoriile ocupate de acesta. Lysimach însă, pornește o nouă campanie împotriva regelui get, de această dată el însuși fiind în fruntea oastei. În fața pericolului eminent, geții s-au retras adânc în teritoriul lor, pustiind totul în cale. Trudită de foame și de oboseală, întreaga oaste, în frunte cu Lysimach, a fost prinsă de către Dromichaites și condusă în cetatea Helis. După obținerea victoriei, geto-dacii au cerut ca Lysimach să fie adus în fața lor și pedepsit cu moartea. Dromichaites s-a împotrivit, explicându-le că dacă Lysimach va fi omorât, alți regi îl vor înlocui și vor reprezenta pentru geți un pericol mai mare decât acesta. Dar dacă Lysimach va scăpa, dimpotrivă, drept recunoștință față de ei le va restitui teritoriul ocupat. Acest lucru denotă caracterul democratic militar al conducerii uniunii de triburi aflată sub conducerea lui Dromichaites. După relatările lui Diodorus, Lysimach primește o lecție de la Dromichaites. Regele get a pregătit cu deosebită grijă, pentru prizonierul său, o masă îmbelșugată. În același timp, el, împreună cu fruntașii geți, mâncau bucate simple din vase de lemn. La sfârșitul ospățului regele geto-dac l-a întrebat pe Lysimach ce masă i se pare mai demnă de un rege de mărimea sa. Acesta îi răspunde că cea îmbelșugată la care se află. Atunci Dromichaites dorește să afle ce l-a determinat să părăsească un trai atât de bun spre a porni împotriva unor oameni care duc o viață atât de simplă și sărăcăcioasă. Lysimach, recunoscându-și vina, l-a convins astfel pe conducătorul geto-dacilor să-l elibereze. Pausanias adaugă că Lysimach și-a căsătorit fiica după regele get.
Asupra teritoriului ocupat de uniunea de triburi aflată sub conducerea lui Dromichaites s-a emis o serie de păreri. Constantin Daicoviciu a dat o nouă lectură unui pasaj din Polybius, în care Dromichaites este trecut drept rege al odrysilor astfel, a căutat să demonstreze că este o confuzie săvârșită de către un copist, pentru că Polybius îl situa pe Dromichaites ca rege al odrysilor sau ordessilor - așadar conducător al locuitorilor de pe râul Ordessos (Argeș), dacii argeșeni. Deci Dromichaites stăpânea peste Valea Argeșului. Trecea această stăpânire și peste Dunăre? Vasile Pârvan presupunea că regele get stăpânea și cetăți de pe malul dobrogean al Dunării, luate cu forța de căte Lysimach, dar, în cele din urmă, cedate de el prin pacea încheiată cu Dromichaites. Constantin Daicoviciu nu a fost de acestă părere și demonstra faptul că pământul răpit geto-dacilor de către Lysimach se afla pe malul stâng al Dunării servind drept "capete de pod" regelui trac pentru campaniile de cucerire a teritoriului argeșan, plan la care a trebuit să renunțe. După părerea sa nu se confirma stăpânirea lui Dromichaites în dreapta fluviului, Dunărea reprezentând la acea vreme hotarul între Tracia și Muntenia getică. Dumitru Berciu consideră uniunea lui Dromichaites extinsă, pe ambele maluri ale Dunării și prin aceasta faptul că Dromichaites era rege al traco-geților, continuator al anonimului "rex Histrianorum" (339 î.e.n.), tot get și el.
ZALMODEGIKOS - în sec 3 îen ne este atestată de către un deosebit de important izvor istoric și anume un decret histrian care atestă existența unui rege get din Muntenia sau poate din sudul Moldovei destul de puternic pentru a ține ostatici 60 de histrieni și de a bloca veniturile majore ale cetății milesiene fapt pentru care la curtea sa este trimisă din partea cetății o solie cu rolul de a-l convinge pe acesta să restituie cetătii veniturile, respectiv exploatarea teritoriului rural al cetății (constituit în vremea stăpânirii lui Lysimach asupra Dobrogei), pescuitul la gurile Istrului, precum și cei peste 60 de prizonieri luați drept ostateci. Deci, inscripția atestă existenta unui șef de uniune tribală geto-dac, destul de puternic, dominând peste o regiune aflată pe malul stâng al Dunării și din nordul-vestul Dobrogei.
RHEMAXOS - în anul 200 îen, un decret histrian în cinstea lui Agatocle se referă la relațiile politice dintre cetatea Histria și populatiile din nordul Dunării. Din textul documentului rezultă că situația orașelor-cetăți pontice și în primul rând al Histriei, era precară, deoarece tracii conduși de Zoltes năvăleau și prădau Sciția și orașele grecești supuse și protejate de Rhemaxos. S-a pus problema, unde se afla uniunea tribală a lui Rhemaxos și care era originea acestui conducător. D.M.Pippidi îl consideră pe Rhemaxos get, pe când I.I.Russu, punând accentul pe aspectul filologic, argumentează caracterul scitic al uniunii de triburi condusă de Rhemaxos și o localizează la nord de gurile Dunării. Constantin Daicoviciu propune, până la descoperirea unor documente noi, localizarea în stânga Dunării (în Basarabia, sudul Moldovei sau Muntenia) ori chiar în dreapta Dunării iar din punct de vedere etnic triburile peste care domnea Rhemaxos puteau fi getice, scitice sau eterogene. ne comunică că regele get Rhemaxos stăpânea pe malul stâng al Dunării poate până în Muntenia, Moldova și Bugeac dar își întindea autoritatea și asupra cetăților pontice care îi plăteau tribut, apărându-le de scitul Zoltes cu 100 de călăreti mai apoi prin intermediul interventiei fiului regelui Rhemaxos, Phradmon, cu 600 de călăreți.
OROLES - în 200 îen dacii suferă o înfrângere în fața bastarnilor mai mult rușinoasă decât dureroasă în urma căreia regele dac își pedepsește soldații să devină sclavii soțiilor lor până când își vor fi spălat rușinea în război. De reținut din datele oferite de Pompeius Trogus diferența doar geografică dintre daci și geti precum și autoritatea regelui asupra ostașilor săi, ceea ce desemnează trecerea de la democrație la regat.
RUBOBOSTES - fără o datare precisă Pompeius Trogus ne indică o creștere a puterii dacilor sub Rubobostes cel mai probabil imediat după Oroles. Acesta reprezintă momentul mutării centrului puterii geto-dacilor din Câmpia Munteană în Transilvania.
BIBLIOGRAFIE:
1. Hadrian DAICOVICIU - DACII
2. Vasile PÂRVAN - GETICA
3. Mioara TURCU - GETO-DACII din Câmpia Munteniei
4. Mircea MUșAT - Izvoare și mărturii străine despre strămoșii poporului român
5. Nicolae DENSUȘIANU - DACIA PREISTORICĂ
