În primele zile ale lunii august 1941, armata britanică din Cairo, a trimis o echipă de nativi egipteni, să curețe o serie de galerii din carierele de piatră de la Tura, oraș aflat la 15 km de Cairo, cu scopul de a depozita muniție în acele tunele. Aceștia au găsit o serie de papirusuri printre dărâmăturile unuia dintre cele 3 tuneluri ale carierei 35. Documentele nu erau ascunse ci depozitate acolo din antichitate, în momentul descoperirii fiind acoperite de un strat gros de praf și moloz. La intrarea în tunel, stratul de nisip avea o grosime de un metru. Muncitorii au intutit valoarea lor culturală și le-au furat. Poliția și membrii serviciului de antichități, au aflat de existența lor la data de 10 august, totuși, prea târziu pentru a recupera mai mult decât o mică parte a acestei descoperiri. După scurt timp, aceste papirusuri încep să apară, rând pe rând în anticariate la prețuri exorbitante. Multe au fost cumpărate de autoritățile muzeale, însă la fel de multe au rămas în colecții private. Au rămas zvonuri care menționează folosirea lor pe post de combustibil de către o parte ignorantă a descopertorilor, autoritățile însă negând această posibilitate. Tot zvonistic se presupune descoperirea în total a mii de pagini.
Manuscriptele cuprind opere pierdute ale unor preoți. Doutreleau a trasat o listă a codicelor și a conținutului lor.
Fiecare codice este realizat din 4 foi de papirus, fiecare împăturită în două, rezultând astfel un "caiet" a câte 16 pagini fiecare.
O serie de papirusuri conspectează opera "Împotriva lui Celsus" a lui Origenes (operă literară în care alexandrinul Origene polemizează la adresa lui Celsus epicurianul privitor la persoana lui Filip Arabul). Aceste 6 "caiete" se păstrează la Muzeul din Cairo, sub numărul de inventar 88747. Patru dintre ele, numerotate cu α, β, γ, δ, reproduc fragmente din cărțile I și II ale operei "Împotriva lui Celsus" și începând cu pagina 12 din caietul δ, fragmente din tomurile V și VI ale operei "Comentarii despre Epistolele la romani". Primul studiu asupra acestui papirus, a fost publicat de către J.Scherer prin articolul "Extraits de livres I et II du Contre Celse d'Origene, d'apres le Papyrus no. 88747 du Musee de Cairn", Cairo, 1956 ("Institutul Francez de Arheologie Orientală", XXVII).
Într-unul dintre aceste papirusuri, se face mențiune la Zamolxe. Origene folosește exemplul cu Zamolxe în polemica cu referire la Celsus pentru a demonstra că religia creștină este una practicată și adresată femeilor, sclavilor, copiilor și ignoranților.
Transcrierea fragmentului de text original este redată în continuare:
"[...] Μετά ταΰτα φησιν ό Ιουδαΐος προς έαυτοΰ πολίτας τώ ΄Ιησου πιστεύοντας Φέρε δή και πιστεύωμεν ϋμΐν τοΰτ΄ εΐρησθαι. Πόσοι δ΄ άλλοι τοιαϋτα τερατεύονται, πειθοΰς ένεκα τών εΰηθως άκουόντων ένεργολαβοΰντες τή πλάνή Ὄπερ οΰν καΐ Ζάμολξιν έν Σκύταις φασί τον Πυταγόρου δουλον, και αΰτον Πυταγόραν εν ΄Ιταλία και ΄Ραμψίνιτον έν Αίγυπτω [...]"
Traducerea fragmentului de text, este redată mai jos, după cea a lui M.Borret:
"[...] Apoi, Evreul spune compatrioților săi care cred în Isus: Ei bine, suntem de acord, spune acela. Dar câți alții se folosesc de aceste minunate povestiri pentru a atrage auditorii naivi și a trage profit din impostură? Acesta a fost cazul, se spune, a scitului Zamolxe, a lui Pytagora însuși în Italia, a lui Rhampsinite în Egipt. [...]".
BIBLIOGRAFIE:
1. DAN Dana - Zalmoxis dans le papyrus de Toura (pap. Cair. 88747), Bilbiotheca Historica et Arheologica Universitatis Timisensis II, pag.107
2. http://www.tertullian.org/rpearse/manuscripts/tura_papyri.htm
