| UN TABLOU INEDIT AL RELIGIEI GETO-DACILOR |
Religia dacică este unul din cele mai controversate aspecte ale istoriei geto-dacilor. De la prima menționare a ei de către Herodot, a fost ținta celor mai diverse teorii și a celor mai aprinse polemici care nu au adus decât la o parțială cunoaștere a ei.
Ce știm sigur în acest domeniu? Se cunoaște zeul suprem Zamolxis, se mai știe de controversatul Gebeleizis, Bendis avea și ea credinciosii ei. Preoții daci erau cunoscuți sub denumirile de ktistai, kapnobatai sau polistai. Se cunosc sanctuarele de la Sarmizegetusa care au modeste copii în multe alte cetăți.
Ce se speculează? Zamolxis a fost zeitate htoniană sau uraniană? Istoricii se contrazic. Religia a fost politeistă sau monoteistă? Gebeleizis este unul și acelasi cu Zamolxis? Zamolxis a trăit aievea sau a fost doar o fantasmă care să-i ajute pe daci să-și stăpânească frica de necunoscut? Cum foloseau dacii sanctuarele (lăsând la o parte calendarele). Sanctuarele aveau acoperiș sau nu? Care era rolul exact al preoților în religie?
După cum se vede, întrebările fără răspuns sunt în număr covârșitor. Se pare că așa va rămâne fiindcă apariția unor noi documente edificatoare este improbabilă.
Imensa cantitate de hârtie și cerneală folosită la soluționarea acestor probleme, în viziunea mea a cam fost irosită deoarece studiul atent al izvoarelor vechi poate da naștere la interesante teorii. Se poate construi o imagine unitară a religiei dacice cu un pic de imaginație și cu informații corecte.
Voi începe cum e și normal cu Zamolxis. Părintele istoriei Herodot, recunoaște cinstit că Zamolxis a fost un om în carne și oase. Ultimele teorii - care nu-mi aparțin dar la care ader - afirmă că Zamolxis a trăit în jurul anului 1000 îen. De ce a fost zeificat? Datorită curentelor cărora le-a dat naștere în religie, morală, știință. Dacii au văzut în el modelul omului complex, admirându-l până la adorarea zeiească. Se spune că a fost sclav al lui Pitagora. Ei bine dacă îl citiți pe Socrate veți afla că Zamolxis l-a ajutat pe Pitagora să scape de tirania lui Policrate. Putea un simplu sclav să facă ce nu reușea Pitagora? Puțin probabil. După ce ajuns și prin Egipt se întoarce pe tărâmurile natale devenind prima oară un sacerdot al celui mai venerat zeu al dacilor, apoi ajutor al celui mai mare rege dac al vremii, ajungând să fie zeificat, un zeu evident uranian cum arată toate indiciile.
Dacă îi luăm în calcul pe Gebeleizis - zeul cerului pluvial, pe Bendis - zeița lunii, a nopții adorată de femei și pe Derzelas - zeul energiei vitale, nu putem decât să conchidem că religia dacică a fost politeistă. Nimic deosebit până acum. Ce este însă ciudat? Un fapt care nu a fost menționat niciodată de istorici. După cum ne spune Socrate, Zamolxis întors în Dacia a devenit mai întâi sacerdot al celui mai venerat zeu al lor. Există documenete care ne spun la fel printre cuvinte că dacii credeau într-o zeitate supremă căruia nu îi pronunțau numele. De ce? Eu cred că nu de frică sau datorită concepțiilor religioase fără rost ci pentru că era prea complex pentru a fi descris. Consider că acesta era un zeu în adevăratul sens al cuvântului, Zamolxis fiind doar un om sanctificat. Să fie acest zeu cel adorat de Zamolxis? Să fie acest zeu același pe care îl acceptă și religia de azi? Greu de stabilit.
Mult mai aproape de noi un alt om a fost considerat atins de suflu divin: Deceneu. Un alt preot care a conlucrat cu regele (în acest caz Burebista) la conducerea regatului. Ce se știe despre el? Că după peregrinări prin Egipt a ajuns în țară s-a asociat cu Burebista și a ajuns să fie adorat ca persoană sfântă.
Observați tiparul? Ei bine eu cred că era un fel de inițiere pe care marii preoți trebuiau s-o urmeze. Să cunoască mari religii și concepte filosofice chiar dacă nu aderau la ele. Aici aș menționa că nu cred că e vorba de o instruire a preoților daci în țări străine deoarece ei dețineau cunoștințe pe care egiptenii și grecii nu le aveau. Poate un flux de la daci la egipteni și greci e mult spus mai corect ar fi un schimb de experiență dar cine știe? Apoi marii preoți întorși pe pământurile natale se asociau cu regele. Din nou consider că preoții nu-și convingeau regii să li se asocieze ci doar urmau un obicei existent deja (avem ca exemple pe Zamolxis, Decenu, Vezina). Undeva în acest răstimp marii preoți trecând de un anumit prag, o anumită probă complexă sunt zeificați. Oricum cred că dacii aveau niște legi foarte vechi după care se ghidau de multă vreme. Încă o completare: e posibil ca Zamolxis să fi rescris aceste legi, ele fiind uitate de majoritatea populației ceea ce i-ar explica succesul.
Ajungem în sfârșit și la preotii daci. După cum se știe ei sunt cunoscuți sub denumirile de ktistai, kapnobatai sau polistai. Acest lucru nu a fost băgat în seamă de istorici dar cred că autorii antici le foloseau diferențiat deoarece existau mai multe caste. În primul rând kapnobataii ("umblătorii prin nori") este casta preoților anahoreți care trăiau în sihăstrie în munții cu vârfurile în nori. În al doilea rând erau ktistaii sau "întemeietorii de neamuri". Sensul mai adecvat cred că ar fi însă "întretinătorii de neamuri" adică medicii. Cunoștintele acestora erau deosebite, ei cunoscând unitatea corp-spirit, ceea ce înseamna că poate se foloseau în vindecări cu ajutorul bioenergiei. Cert este că erau considerați mai buni decât medicii greci de la Roma. În al treilea rând erau polistaii sau "întemeietorii de orașe". Apelând din nou la "interpretio graeca" denumirea lor reală fiind "întreținătorii de orașe" deci învățătorii. Și aceștia dețineau niște cunoștințe de-a dreptul uimitoare: unul din cele mai exacte calendare care au existat, cunoșteau raportul dintre diametrul Soarelui și al Pământului, cunoștintele lor despre filosofie, morală, logică erau admirate de specialiștii în domeniu: grecii. Se spune că preoților le era insuflat curajul, că erau învățați să nu se teamă de nimic. Puțin probabil ca toți să învețe așa ceva doar pentru a asista ostașii răniți pe front. O patra castă menționată de Iordanes ("armata lui Filip al Macedoniei fu împrăștiată de preotii geți" în Getica) este doar o presupunere de-a mea. Preoții acestei caste participau la lupte din motive care îmi scapă. Aici există un alt celebru exemplu: preotul Vezina (mâna dreaptă a lui Decebal).
Un alt aspect controversat al religiei geto-dacilor este muntele Kogaionon. A fost menționat fără o locație precisă, s-a discutat mult despre el dar este cert faptul că aici s-a retras cel puțin Zamolxis dacă nu i-au urmat și alți mari preoți. S-a încercat plasarea lui pe diverse vârfuri celebre dar toate teoriile sunt niște presupuneri romantice. Cercul poate fi restrâns prin studiul amănunțit al acelorași izvoare vechi. În primul rând era un vârf înalt sau greu accesibil, în al doilea rând avea o peșteră. Tentativele de localizare a muntelui sunt false deoarece în peșteră trebuie să existe o structură complexă la care mulți daci au lucrat câțiva ani, iar în al treilea rând muntele sfânt trebuie să fie lângă un râu cu același nume cu al muntelui (deci mai cunoaștem un hidronim: râul Kogaionon). Felul în care formulează însă Strabon acestă informație mă face să cred că acest râu nu era important doar din punct de vedere al semnificației pe care o avea ci și din punct de vedere al debitului.
Aceste lucruri își așteaptă confirmarea dar consider că acest tablou realizat de mine este unul foarte apropiat de adevăr deoarece nu numai că nu există argumente solide care să-l contrazică ci se și potrivește de minune cu izvoarele antice.
Rămânem deci cu speranța că vor apărea noi izvoare clarificatoare care să tranșeze problema. Până atunci trebuie să reținem un lucru cert: valoarea religiei dacice și respectul de care se bucura în lumea romană și greacă.
